Poem

30 martie 2016 a fost o dată specială pentru mine: am citit pentru prima dată din creaţii proprii alături de minunatele mele colege de la Clubul Scriitoarelor. Reproduc mai jos textul meu: O scrisoare fără timbru             Au trecut ani de când nu ne-am mai văzut. Cred că a venit timpul să-ţi spun că nu am putut să articulez un simplu cuvânt în nopţile interminabile. Am stat în mine atât de mult încât mi s-a părut că timpul şi-a pierdut consistenţa. Nu ţi-am scris nimic, nu ţi-am transmis măcar o vorbă prin altcineva, pentru că nu mă simţeam pregătit să mă uit la tine, acolo, în inima mea, şi să-ţi vorbesc. Tăcerea e cel mai bun prieten pe care-l poate avea cineva pe lumea asta, o iubire care nu va dispărea niciodată. M-am mulţumit cu asta şi am preferat să mă concentrez pe umbra ta pe lucrurile din casă, pe urmele paşilor tăi pe nisip, pe apa tulburată de mâinile tale fluturate, pe leagănul care scârţâie în vânt ... Mai ţii minte melcul pe care ţi l-am lăsat în cu