sâmbătă, 4 martie 2017

pp



         “Şi acum începe să urle”, se gândi ea, uitându-se la ceas. 3:03 a.m. Şi alarma umană începu desigur să secrete lacrimi. Urletul vieţii vibra în orice por de ciment, nu lăsa nimic neatins, rezona peste tot. Şi o uimea şi o îngrozea de fiecare dată la fel de mult. Nu mai putea să-l înţeleagă. Voia doar să existe un buton salvator pe undeva care să oprească această sirenă, acest tăvălug sonor care-i răscolea creierii şi-i strângea inima până când simţea sânge în gură. Ea îşi puse mâinile reci pe marginea patului şi se chinui să se ridice. Ştia că nu mai are putere, dar trebuia să-l facă să se oprească. Se duse încet lângă pătuţ şi se uită la el. O bucată de carne  ce aducea a ea. Da, aducea doar, nu mai era a ei. Această carne străină ştia doar să tremure, să se sufoce, să se înroşească la ore fixe. Laptele de la sân era acru, mâinile ei prea înţepenite nu puteau să o cureţe şi tot aşa, bucata zgomotoasă de carne doar cerea, cerea lucruri pe care nu avea chef să le descifreze. Îşi aduse aminte de tremurul cărnii ei lângă carnea fierbinte a bărbatului şi-i veni să râdă amar şi tare, atât de tare încât să acopere această alarmă umană, dar nimic nu-i ieşea din gură. Deşi tăcerea construise ziduri înalte în ea, ţipetele bucăţii de carne erodau cea mai solidă piatră. Ea începea să se năruie cu fiecare secundă.
            3:03 a.m. Încă se afla la marginea patului. I se părea că are febră, nu, de fapt bucata de carne din pătuţ avea de la atâta zbatere şi nevoie de ea, de laptele ei magic. Nu voia să se apropie şi să-şi vadă bebeluşul congestionat, se teme că va exploda în secunda următoare şi va mânji totul cu sânge şi resturi de trup neiubit. Îl va lăsa aşa încă o perioadă, aproape că ar putea adormi la loc în faţa acestui spectacol auditiv la cote înalte. Îşi imaginează că fiul ei frumos şi cuminte doarme liniştit pe undeva şi un zâmbet anemic îi infloreşte pe buze. Gândul acesta o încălzeşte pentru câteva momente. Încă se scaldă în amintirea fericită a unui zâmbet ştirb când îşi dă seama că o tăcere nefirească şi-a făcut simţită prezenţa în cameră. Tot nu se poate apropia de pătuţ, dar ştie. Ştie ce s-a întâmplat şi nu doreşte să vadă. cum.a.dispărut.viaţa.din.carnea.ei. Îşi duce  mâinile reci în dreptul inimii şi-şi strânge sânul. niciun.pic.de.durere.
3:03 a.m. Sună o alarmă. Ea aruncă o pernă peste şi apasă.